după-atâţia ani de şcoală
şi de trudnică-învăţare
când la şapte ani m-or scoate
lumina să mă mai vadă
şi vor găsi o ţeastă goală
urmaşii s-or întreba
unde-o fi înţelepciunea
cândva adunată-n ea

vreun nepot mai dus cu pluta
poate că va riposta
ce prostească întrebare
din ea s-a hrănit pământul
nu vedeţi că-i numai cap
călcându-l îl dăm de-a dura
printre nori şi printre stele
gonind îngerii din cale
într-un joc de-a ne-am iubirea
prin care pulsează viaţa care
tatuaj pe scoarţa lui
naiv pictează omenirea