Fiecare dintre noi
Înfrunzim câte doi
Mâncarea devine amară
Care devine gustoasă
Când trec prin
Încercări de îndoință,
Eu am rămas cam viermănos
Că n-am vrut să cedez un os
Și acum îmi cedez structura
Doar carnea în urmă a rămas
De arhanghel cutezător
Noul semn e crucea ce doare
Dar am învățat să-i pun
coronițe de floare
Și tot ce e acum cerință
E să nu mai pomenesc de neființă
Eu n-am vrut la vremea mea
Să cedez măcar o coastă
Fetele bune s-au măritat
Și acum situația e proastă
Oricum pe cele noi
nu le mai înțeleg
Ori le ceri de nevastă pe loc
Ori fără să o vezi deloc
Te gândești la ea un an
Și nu știi ce are un plan
În sfârșit m-am resemnat
Recunoscându-mi prostia
Împăcat cu mine însumi
Fac rugăciuni așteptând Împărăția
Simt dorință de viață văzând tăria