agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-06-24 | |
Nu păstrez clipele mari
că n-am memorie prea multă mă uit la tine când răsari și te veghez din umbră. Surâsul tău e-o lebădă plăpândă noi suntem oameni mici și netezi nu știm când și ce se-ntâmplă dar vreau s-asculți așa că șezi. Ce floare tristă la culoare se deschide numai noaptea pământ arid și fără soare tânjește să-și primească partea. Dar eu o știu, eu o cunosc de atâtea ori trecut-am - simțind durerea până-n os durerea ei alungam. Din două suflete de toamnă ca frunzele ce cad din pom, ca zumzete ce par că mor, ca urlete ce par că dor, fără de fală și de somn acum se aud cântece din cor, și păsările urlă „zbor”, copacii cresc încrezători, nu mai fac parte din decor ca două suflete de toamnă. Departe undeva pe drum eu tot vin și mă adun departe undeva pe drum mă simt aproape așa că îți spun cu voce tare îți spun pe drum pe drum sunt singur și mă adun dar când ajung... Dacă lumina o să tacă te rog vorbește-mi dacă întuneric o să zacă te rog șoptește-mi. Când n-o să cred în propria-mi conștiință tu fii acolo lângă mine dacă nu mai am voință să lupți tu și pentru mine. Dorința e ca o flacără ce arde în diferite forme și culori când e trist, vrei să cobori și dacă-i bine, vrei să zbori și dacă nu-i, plutești la sol cu flacăra ce arde. În ploaia asta rece să stăm și să privim nouă minute, zece două chipuri ce iubim. Sub soarele ce-i nemilos să stăm și să privim unul la altul, meticulos două chipuri ce le iubim. Și dacă iarna cade peste noi și apa-i înghețată să nu ne pese că-i frig sloi căci inima nu-i degerată. Doi oameni rabdă a stelelor lumină și-o depărtare dincolo de milă. Doi oameni privesc seara în oglindă mustrând ochii apăsători sperând că mâine o să vină. Doi oameni stau unul lângă altul umbriți de un stejar bătrân privesc gol spre ceru' albastru având în minte același gând.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate