Cu sufletul umil
În rugă
Stând în genunchi
Cernit
Mă rugam
Să scap de suferințe
Privind spre calea
Ce răul alungă.
Vedeam o cale
Dreaptă privită
Ca în vis
Care ducea
Spre paradis.
Dar ca și Toma
Mă consideram
Credincios deoarece
Și cei din jurul meu
Mă considerau astfel
Având în jurul meu
Asemeni unui nor
Stropii din văzduh
Pe cei care se rugau
Credincioși pe preșul lor
Dar intrând în Casa Domnului,
Cu ceilalți fraternizând
Văzând pâlpâirea strălucitoare
A luminii și o adunare
De oameni cu sufletul deschis
Toți fiind în armonie
Plini de omenie
Am întâlnit adevărata credincioșie