agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-07-06 | |
Sunt copilul pe care
îl strâng încălțările și nu îndrăznesc să-i cer mamei altele. Voi aștepta Paștele, docilă, răbdătoare… atunci îmi va lua și rochiță cu floricele, la fel ca a surorii mele. Până atunci voi fi ascultătoare, și voi ruga ploaia să-i ude mamei plantele, iar dacă va fi secetă le voi uda eu, cu lacrimile copilului din mine, pe furiș, doar să rodească. Uite, am strâns în poalele rochiței verdeață pentru iepurași, și țărână… De această țărână nu am mai scăpat, o car și astăzi pe urcușurile și coborâșurile vieții. Fac un dialog cu mine în timp ce îmi cos rochița cu genele căzute. Am agățat-o într-un cui… Ar fi cusut-o mama mai bine, da nu am vrut să o supăr, să o deranjez când tocmai potrivea ciulamaua de sare. E gata rochița! Uf…din greșeală am cusut și o pietricică, și a crescut odată cu mine, căci am rămas în aceeași rochiță. Pe rochița nouă, cu floricele, o păstrez pentru duminici. Despre încălțări n-am spus nimic. Au fost noi, le-am purtat toată copilăria, adolescența… chiar și acum. Mă strâng și îndur, sunt papucii copilăriei mele, ca și rochița cu pietricica cusută din neatenție pe poalele uzate, m-am atașat de ea…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate