Era un timp când visul era... interpretabil
Nu aveai cum să alergi fără drum
Nici să zbori fără cer
Doar să scrii despre lacrima de ceară suspendat între blocuri
În oglindă
Să vezi o lume tăcută
Cerând voie la un rând
Încovoiată cu sentimentul datoriei
Încolonată
Executată

E acum un timp
În care nu mai e niciun vis
Doar un drum fără sens
Cer cu reclamă la aripi stricate
Într-un spațiu virtual
Vezi învierea umbrelor încolonate
Oriunde
Prin metrou
În tramvai
La Eroii Revoluției
Nu e nevoie să fii întreg
(Niciodată nu e nevoie de oameni întregi)
Doar aplecat
Executat

Singura dorință îți devine atât de îndepărtată
O aștepți ca pe o profeție