O alifie întinsă de mâinile tale
Îmi mâzgălește pielea cu raze de soare.

Catifelată mângâierea ei îmbrățișând
Mă întregește cu liniștire.

Între coloane, încoronate cu piatră,
Privirile rămân să caute în adânc.

Dumnezeu, dezbrăcat și indiferent,
Zbârcit și mut, prin timp și spațiu
Mă împodobește ca pe un bulgăre
Cu rostogolirea în care mă împinge.

Sâmburele din pântecul luminii
Îmi umple inima cu umbre.