a oprit încet lângă mine
și-a deschis ușile
proaspăt vopsite
și a așteptat răbdător
să pășesc pe treptele
învelite în cauciuc
nu știam de unde vine
nici unde se duce
de fapt îl întâlneam
pentru prima oară
în viață acolo
pe șoseaua panduri
în timp ce orașul
somnola într-un final
de vară uscată
nu m-am urcat
în tramvaiul 25
dar am simțit că era
singurul meu prieten
din universul
care se topea
picurând pe asfalt