In amintirea prietenei Tamara

Tamara

Tânără , distinsă și frumoasă
Era măritată, era la ea acasă .
Tatăl era general de toți stimat
Înalt în grad, înalt la stat !
În '39 războiul s-a declanșat
"Români trece-ți Prutul !" așa s-a ordonat.

Și generalul ca și atâția alții
Porni la luptă s-ajute aliații !
Au cucerit pământul sfânt de ruși furat
Dar, războiul nu s-a terminat !
Plecară-n lupte mai departe
Alături de nemți să facă dreptate !

Într-o zi încercuiți și capturați
Înspre Siberii au fost deportați
Pacea de mult era încheiată
Pe el nu-l văzuse nimeni , niciodată !
Tamara a tot sperat că tatăl va veni
Mama-l plângea în fiecare zi ...

Deodată un zvon s-a împrăștiat
"Soldații și ofițerii se-ntorc neapărat"...
Și s-au întors ... prin orașe și sate
Au tot venit ostașii de departe
Din lagăre, bolnavi și chinuiți
De amar de vreme de țară despărțiți !

Dar, tatăl Tamarei nu venea
La multe uși ea mergea și întreba
Cu greu a primit răspuns la-ntrebare :
"Mai marii oștii sunt la-nchisoare !
Criminali de război sunt generalii !
Ei n-au ales bine dușmanii !"

Când țara sub drapel i-a chemat
Fără a crâcni, în luptă s-au aruncat !
Acum erau judecați și osândiți
În grele închisori asvârliți ...
Degeaba încerca Tamara să-l găsească
Închisoarea comunistă nu-l lasă acasă !

Ea s-a zbătut atât de mult sărmana
Dar truda nu i-a fost degeaba !
Închisoarea după luni grele a aflat
Și s-a mutat cu mama, aproape într-un sat.
Încet și prin iscoade s-a apropiat
Multe lucruri din închisoare a aflat ...

Acum despre ele mi-e greu să povestesc
Tamara și cu mama ei credeau că-nebunesc !
Dar, n-au înebunit ! Căci s-au luptat
Când și când câte ceva au aflat :
Nejudecați ... dar condamnați
Colonei, generali în închisori aruncați !

Dar, ei într-o zi n-au mai suportat
Viața nedemnă ce le-a fost dat :
Să trăiască pe paie în închisoare
Ei generali ai armatei floare !
Știau că n-au nici un păcat!
Jurământul de soldat au respectat !

N-ar fi putut să fugă de sub drapel
Aveau un grad, aveau un țel !
Atunci, șapte ofițeri s-au jurat,
Dintr-o anume zi n-au mai mâncat !
Curând de foame mai bine vor muri
Scăpând de chinul de zi cu zi !

N-a fost prea greu : deja erau slăbiți
Prin lagăre și închisori chinuiți ...
Curând câte unul au început să piară
Neștiut de rude, în închisoarea amară !
Câte-o căruță în noapte din închisoare ieșea
Cu-n fel de lada în crângul de stejari mergea.

Acolo soldații săpau adânc o groapă
Rasturnau lada în groapa poate cu apă ...
Apoi bătătoreau bine ; puneau ramuri
Fără tricolor, salve , preot, erau duși generalii ...
În groapa adâncă în pădurea bătrână
Stejarii plângeau, plângeau lumea nebună !

Tamara pândea în fiece noapte
Mama n-avea lacrimi, erau secate
Iscoada i-a promis că-i va zice
Când pe tatăl ei îl vor duce !
Și într-o noapte cu luna plină
Tatăl va fi ascuns de lumină ...
.
A știut că-n căruță, în ladă
E tata ! Dar nu poate să-l vadă !
"Vei merge tiptil mai departe"...
Iscoada o-nvața ca la carte
"După ce treaba va fi terminată
Mergi să plângi pe groapa astupată !"

"Dar, dacă te simte sau te vede un soldat
Să știi că viața ta s-a terminat !"
"Am înțeles, am înțeles " Tamara a îngânat ...
"Îți mulțumesc ! Ce mult m-ai ajutat !"
Și-așa a fost ; după căruță s-a târât în noapte
A condus creștinește pe tata de departe !

Se ruga, o rugăciune spunea mereu în gând
Mergea încet, atent, plângând, plângând !
Soldații au terminat iute treaba
Au întors căruța și-au pornit cu graba
Care este atât de necesară
Când faci o treabă așa murdară !

Atunci printre copaci Tamara s-a strecurat
S-a prăvălit ! Pământul a sărutat !
A plâns cu lacrimi sărate , amare
O, Doamne puterea Ta cât e de mare !
Ajută-mă pe mine să trăiesc
Pe tatăl meu să-l pomenesc ...

Și-ajută-mă să vină ziua-n care
Pedepsa meritată s-o ia fiecare !
A scormonit apoi cu mâna în pământ
Și-a luat un pumn din acel mormânt ...
La pus într-o batistă , l-a legat
Și toată viața în casa l-a păstrat!

Să uite vreodată fata de general a putut
Ce soartă nemiloasă tatăl ei a avut ?
Să-i ierte pe cei ce astfel s-au purtat ?
Nici Dumnezeu nu i-a iertat !
Voi, generații viitoare să nu uitați :
Ca el au suferit mii de soldați !

Căci soldat orice general întâi a fost
Și-n istorie orice sacrificiu are rost !


Bucuresti, 7 iunie 1997