e-atât de noapte foc de toarnă-n frică,
văpăile curajului s-au stins
eşti treaz, stafii lor umbre şed să-ţi zică
nesomnului când alţi păşesc în vis.
în clipa pietrei, o vecie mică
aflând infern, uitând de paradis
e-atât de noapte foc de toarnă-n frică,
văpăile curajului s-au stins.
cărând coşmar ca-n şale de furnică
ţi-e foame de lumini, de bezne-atins
ci noaptea-ţi dă cuvânt de umbre-n scris,
merindele curajului se strică,
e-atât de noapte foc de toarnă-n frică...