Strălucirea soarelui se stinge în umbra mea.

De fapt, umbra din strălucirea Soarelui devine
Adânc pentru că între lumina lui și întuneric sunt eu.

Așadar, dau naștere umbrelor Soarelui din mine.
Lumina Soarelui fără mine nu ar întuneca.

Pus în lumină îmi răsar umbre, pereți, drumuri.
De peste tot văd cum mă privesc ochii întunericului.
Orb, mat, adânc, nesfârșit în privirea lor,
Soarele sapă din spatele meu
Și mp întregește.

În Soare umbra din mine se întinde
Și se preface în umbre ce văd în interior.

Soarele prin mine își privește umbra.