Spre mâine mii de ani cărând pe sânge
De la izvor de ieri ţi-s astăzi clipe
Ce-şi lasă umbra-n linişte să ţipe
Mai mult mormânt că-n tine le înfrânge.

Ducând pe roşul cel ca de tulipe
Străbuni şi glie, os în carne-a strânge
Şi tu în vinul altora vei plânge
Ca prunc de-amurg, când lutul piere-n pripe.

Pe-a ta licoare-n vene-o milenară
Avere de pământ şi-o cruce porţi,
Parfum de rădăcini pe-a vremii nară.

Când trage-vei crepusculul la sorţi
Şi-n aer respiraţia ţi-e rară
Te duce gândul către strănepoţi.