Ca pavăză-ntuneric e luminii
Să îi ferească raza-n tot păcatul
Din brâu că duc şi fac pe împăratul
Femeilor pe umăr ce au crinii.

De carnea damelor înfometatul
Mănânc amor pe-al lor sens rădăcinii
Mă ceartă-ades spre-a lor corolă spinii
Că multe-s roze de-a-mprimăvăratul.

Deschid fecioare uşile iubirii
Doar îngerii să poată a intra
De beznă flăcării tămăduirii.

Iubito ce-ai rămas în perna mea
Să stingi tenbra-n Eros dăruirii
Şi ochii să-mi aprinzi spre a vedea.