Ea mă aştepta acut
pe marginea timpului,
la capătul unei idei,
strigătul meu în noapte
îl căuta avid pe-al ei,
gândurile noastre
se întâlneau prea departe,
undeva
la hotarul dintre viaţă
şi moarte

Eu îi auzeam aşteptarea
când secundele se zdrobeau
de pereţii clepsidrei
şi timpul se oprea parcă
în ghearele otrăvitoare
ale Hydrei

Ţipătul nostru tăcea abisal
peste ape,
încât uciderea clipei
părea nespus de frumoasă
şi-aproape