Pe din poveri, nu `lacrimei primește
Căci în trecut lăsa-voi ce mă-nchide
Iubirea din trecut nu te desfide
Ci doar o floare, iute, cum sclipește.

Un trandafir prea roșu se deschide
Îmi pare că, prin gleznă, de-mi mai crește
Curg, viitorul tace ca un clește
Cum, de trecuturi, plâng, ca în firide.

Tu nu acuzei, ci-n castelul vinei
Ascunde-mă, dar mă iubește moale
Căci coronița cea cu perle goale

Nu-mi va cădea ispitelor, nici tinei.
Prea tristă, dar stau dreaptă, osanale
Să mai îmi fierb trecuturi, de-a grădină-i.