întotdeauna se poate mai rău, se poate să vrei să mergi la concert

robbie williams și să te trezești eșuat la robin williams, cu dresscode white

și no tie și roman sandals pentru aici. la noi, nimeni nu se trage de șireturi

cu nimeni, decât poate așa, după o noapte de beție când ne combinăm

periculos, atât de periculos încât se deschid larg porțile jos, de fug pe

coclauri toți dulăii de stână și mioarele acceptate din neglijență, se

aprind toate steluțele și toată baza freamătă în așteptarea mamoșului

a cărui singură și importantă misiune în viață este să păstreze puritatea

speciei nino-nino la dus și noni-noni la întors, întotdeauna se poate mult

mai rău decât să mă părăsești de ziua mea și să mă lași să mă ling cu

toate centuristele de prietene ale tale, se poate să mă părăsești

de ziua ta și să mă lași să mă ling pe bot de distracție pentru că toate

centuristele de pe ștrasse stau înghesuite ca sardinele în apartamentul

tău neconform ca idealuri și spațiu și bulevardul e pustiu de oameni

mai trece câte o trotinetă care ridică în aer o pungă de plastic din care

zboară păr și unghii de parcă mi s-ar fi făcut vrăji, farmece, de parcă

ana aslan ar fi fost undercover agent for the blues, în noaptea zilei tale

de renaștere. se poate cu mult mai rău decât multul mai rău, dar știi,

uneori mi se taie, end game, sunt bleg ca o vânătă și poți să faci ce

vrei cu mine, dar cred totuși că o să mă lași în puii mei, pentru că astfel

de chestiuni sunt cu mult sub demnitatea ta, doamne.