Rănit - nu grav - în aspre revoluții,
cuvântul se întoarce să-ți ia vamă
culorile ce n-au intrat în ramă
și-au preferat nisipul, precum struții.

Oare de ce o vrea să ia în seamă
ceea ce nu-i înscris în pielea frunții,
când tone de moloz îngrașă munții
și să le urci pieptiș duios te cheamă?

Tu, pregătit de fugă, mai degrabă,
visezi decent o muză nevricoasă
care dorește pașnic să-ți descoasă
înfiriparea asta mai de treabă.

O lași în pace, și-acum pleci pe frontul
unde cuvântul își închide contul.