I-am cusut măicuței mele
Băsmăluță cu zorele.
Narcise cu guleraș
Ce au chip de îngeraș.

Buchete de ghiocei,
Brândușe și brebenei.
Ochi de frezii parfumate
Ce zâmbesc înviorate.

Flori mărunte, colorate,
Le-am cusut în fir pe toate.
Și un flutur am cusut
Cu aripi deschise mult.

Mărgărit în doi cercei
Cu chenar din stânjenei.
Botine din toporași
Pentru micul fluturaș.

Să nu-i fie dor de ele,
Am cusut și turturele.
Ca să-i cânte azi în cor,
Cântece de mărtișor.

Zile rele să nu aibă,
I-am făcut din iriși salbă.
Pat de flori de primăvară
Ce-n curând or să răsară.

Dalii albe, viorele,
Minunate albăstrele
De culori și de lumină
Inima să-i fie plină.

Am mai pus și cocărăi,
Micșunele, bujorei
Cu rotunde fețisore
Și pași mici de domnișoare.

Iasomie-n cingătoare,
Zăvelci lungi de tămâioare,
O zambilă aplecată
Și sub ea alta culcată.

Din grădina cu răzoare,
Nu le rup fiindcă le doare.
Le cos frumos aici pe toate
Să rămănă neschimbate.

Până noaptea se-nstelează
Și luna îmbrățișează,
Înstela-voi părul ei
Cu rubini de clopoței.

Mi-a dat viață să trăiesc,
M-a învățat să vorbesc.
O mulțime de secrete
Mi-a depănat pe-ndelete.

Când zâmbeşte mama mea.
Nici-o floare nu-i ca ea.
Nici gingaşa Mǎrgǎrita
Nu-i frumoasǎ ca Mămica.

Mama mea cu suflet bun,
La mulți ani, cu drag îți spun!
Şi-am sǎ las o sǎrutare,
Pe mânuța asta care-
M-a hrǎnit, m-a fǎcut mare!

Băsmăluța v-a descris
Minunate flori, de vis.
Și le-a prins în mărțișor,
Cu iubire și mult dor.

Satul copilăriei și-a lăsat amprenta asupra formării personalității mele. Un om, oricare ar fi pregătirea sa profesională, își trage seva din sângele şi pământul ce l-au născut;
Nemărginită este recunoștința şi iubirea pentru cei care mi-au dat viață.

Ion Creangă este basmul românesc în care copilăria nu se termină niciodată –

din volumul cu același nume - Băsmăluța cu zorele -