Nu-s vârcolaci să-ţi bea din rază, lună
Nici norii din obrazul tău nu muşcă
Licoarea feeriei tale, duşcă
O dau pe-al văzului gâtlej întrună.

Nu latră câinele de timp din cuşcă
Şi clipa cu o alta nu se-adună
De selenar îmi e-a cânta din strună
Dar către sus beţia-mi zbor împuşcă.

De umbre flori sub ziduri cresc grădină
Acolo e răsadul de mister,
De insomnie port a tainei vină.

Nefăptuit păcat e auster
Doar ochi în noapte-arunc în cer lumină
Amor e doar o linişte-n eter.