lucruri în care m-am împiedicat mereu
când veneam obosită de la serviciu
cu acea lehamite acumulată de pe la alții
cu nemulțumirea că totul e în zadar și
ne îndreptăm spre locuri neizbutite
neînțelese mișcări în partida de șah a vieții
în care să recunoaștem unul e regele

când orbecăiam după cheile dintr-o geantă
mereu aceeași imensă pentru a încăpea tot ce am nevoie
de la acul cu ață la ruj pieptene oglindă
un carnet în care să-mi scriu datoriile
și noile adrese de plată
mai treceau vecini și mă salutau dar
nu aveam chef să deschid gura
mormăiam ceva ca să fie
cotrobăind de zor și scrâșnind printre dinți
spre a nu scăpa vreo două de față cu ei

în sfârșit reușeam să ating mănunchiul
cheia de la poarta pe care o găseam adesea deschisă
blocată cu un pietroi anume pentru cei fără niciun interes colectiv
cheia de la serviciu cheia de la mașină de la casă de la cutia poștală de la grădină de la troler de la sertarul cu scrisorile tale

intram cu tot răul de-afară
nici nu gândeam că lucrurile mele
singure peste zi au nevoie de o îmbrățișare de cuvintele mele calde și poate de un răsfăț
aruncam geanta în silă pe scaun
haina în cuier pantofii răsturnați
aruncam totul de pe mine de parcă voiam să dau foc să uit de încă o zi anapoda
o zi mecanică din reflex condiționat ceva ce nu-mi aparține
și totuși eu sunt în ziua aceea ca în fiecare dinainte și în fiecare din următoarele
făceam o baie fierbinte aburii denși mă mângâiau din motive ascunse

nimic nu mă impresiona ieșeam udă și purtam apa după mine teatral
mă priveam în oglindă ce trup frumos aveam ce forme de invidiat
în halatul de baie ca într-o cameră văruită mirosea a toate simțurile iubirii
mi-am aprins o țigară în fumul singurătății toate lucrurile au început să-mi vorbească
și-am ascultat masa scaunele canapeaua dulapurile ferestrele pernele covoarele vesela tacâmurile toate cărțile din bibliotecă
pe limba lor toate mă rugau de parcă devenisem dumnezeul lor

să fie oare asta creația mea