agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-04-05 | | aș mai fi adăugat ceva, ceva care se cere urmat de altceva și de altceva și de altceva și tot așa până când răsărea soarele pe alt fus orar și iartă-mă dar mă grăbesc mă simțeam responsabil cu un telefon, acolo, aiurea, un apel urmat de un semn de viață în manieră proprie. Eu. Aici. Subcolonia malul mării. #rezist de fiecare dată când iartă-mă dar mă grăbesc plec cu primul tren la mare, la mare la soare fetițele sunt goale îmi ziceam haide băiete, încă puțin, mai rezistă încă puțin și nu va mai trebui să lași capul în pământ ori de câte ori vei fii întrebat cum a fost la mare? iar pentru tine marea egal țărmul lăsat de catarge și manelele flotante uita-te la tine, îți spuneam mai pe urmă, uită-te și tu la tine, pentru că eu asta fac toată ziua, cu corpul ăsta toți mateloții ar lăsa rezidențiatul pe apa sâmbetei, cu mintea asta s-ar reduce total recrudescența de sculament, iar zarul din cerneluri ar fi înlocuit pe brațul gros al dulgherilor din port de cartesius dragosta mea cu sirenă în antet oferă-te, oferă-le, percepe-mi, asta ca să reglăm de la bun început natura relației, eu mă mulțumesc fie și cu buricul primind gol în prelungiri de la F.C. Grain de Beauté, nu mă apasă deloc că poate din septembrie vei juca în champions league pentru că atunci te voi ruga sa porți telegramele mele de supraviețuire prin lume am atât de multe să îți spun din perspectiva solomonarului că precis s-ar deregla anotimpurile, ar crăpa stabilopozii și toți sfinții noștri underground ar sparge valurile și și-ar lepăda masca umană de scafandru de pe milenarii lor corali sentimentali, am atât de multe să îți povestesc... un medic de zăpezi cu nume șvab zicea că sufăr de disposofobie aș mai fi adăugat ceva, dar de la o vreme mă tot strigi pe nume fals și te și înfășori cu încăpățânare în ritualurile mele cotidiene. spre înserat, îmi lași pe nisip, din scoici trece și august și pe urmă ce ne-om facem noi, ce le lăsăm în urma noastră moștenitorilor? și zâmbești, dezgropându-ți gropițele, poemele noastre se vor calcifia și ele, astăzi, mâine...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate