Iubito, inima mi-e un ghiveci
În care te cultiv ca pe o floare
Te voi iubi și îngriji în veci
Să-ți fiu căldură, apă, aer, soare.

Și înflorind în primăvara mea,
Voi fi și fericit, dar și puternic,
Udând o floare ce m-ar transforma
Într-un ceva mai bun, dintr-un nemernic.

Văzând că-n lume-atâtea se întâmplă,
Mai mult de rău, decât de bun augur
Eu am să-ți port petalele pe tâmplă
Și-am să împroșc iubire împrejur.

Am să-ți respir cu-atât nesaț parfumul
Precum un muribund, sfidând un dric,
La ultimul său suflu nu-i dă drumul
Sperând să mai trăiască încă-un pic.

Și am să sper că tu-nflorind în mine,
Voi înflori și eu în părul tău
Iar astăzi, înflorit, voi fi mai bine
Dacă am fost vreodată-atât de rău!