agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-04-11 | |
Prea obosit, îmi caut muza
Privind spre creste de lumină, În toamna rece arde frunza, Și amintirile m-animă. Suave pete de lumină, Se cern pe suflete pustii, Întreaga lume mi se-nchină, Dar tu te-ai dus și nu-mi mai vii. Te-au obosit ciulinii vieții, Te-au plictisit vâltori pustii, Sărut înfrigurat nămeții Născuți în suflete târzii. Și negurile mă-mpresoară, E noapte-acum în plină zi, Și sufletul mi se-nfioară, Căci tu te-ai dus și nu-mi mai vii. Pe piramide de lumină Trezitu-m-am într-un sfârșit, E prea târziu să ai vreo vină, Înaintând, ai obosit... Rămâi o caldă amintire Într-un trecut prea luminos, Rămâi fierbintea revenire A timpurilor ce au fost... Când ai plecat de lângă mine, De-al vieții val prea tracasat, Chiar zilele mi-erau străine, Și n-am simțit cum ai zburat. Dar uite, a sosit și clipa Când am simțit că te-am pierdut, Spre ceruri îmi întind aripa, Și te visez cum te sărut. Iubita mea cu ochi de stele, Unde te-ai dus și te-ai ascuns? Zilele-mi trec mereu mai grele, Mai îmbibate de neajuns. Ireversibil timpul curge, Iar eu mă duc spre infinit, Dorința mea spre ceruri fuge, Căci tu plecând, n-ai mai venit. Mă pierd în pete de lumină, Privind spre crestele mărețe, Sunt bradul fără de rășină, Unde te-ai dus tu, tinerețe?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate