Inima mea șchiopătează. Sub cămașa ierbii, un fluture își visează zborul, când va fi mare va naviga regatul cu flori, le va iubi până la moarte și moartea va străluci în frumusețe. Căci viața lui este scurtă, topind ochii soarelui ca vata din zahăr. Îmi cad degetele, nu știu cum să le potrivesc peste sufletul tău.
Aș putea fi o fantomă care alege să se nască într-un trup nou, fără memorie
în timp ce lumea se prăbușește

eu cresc ca un fir de lumină în jurul unui rubin.