agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-04-29 | |
un strop de aprilie
stinge-n focul iubirii dorul depărtărilor; și-n mersul firelor de nisip luate de vânt, se simte fiorul eternității.// și-aici, și-acolo gingașe note musicale, de pe portativul unei dimineți însorite, transpun în sunete de chitară, nostalgia- de francis goya. îngândurat, pe lângă porți nezăvorâte de ură, privesc răsăritul. desprinse dintr-un dom orgonic, neliniști cu reflexe sidefii mângâie plaja// tărziu, pe terasă, așchiile de lumină ale unui tangou nemuritor mano a mano, recalibrează suspinul. tăceri-ca o alarmă, înăbușă prezentul; de după garduri din sârmă ghimpată, stăncuțele stârpesc amărăciunea// adâncimi reflectate într-o lumină palidă, șovăitoare; țiuitul din urechi îmi amintește de caminito. florile- într-o cascadă fremătătoare, curăță de tină veșmintele. pași, altoiți în războaiele prinților, devin invizibili în labirintul lașității// uite, în poiana cu narcise, norii s-au subțiat într-un zâmbet: zotto dansează milonga! niciun bob de muștar nu zărești prin fereastra telefonului. nicio sămânță de grâu nu crește-n deșertul zgârie-norilor. ca o amintire, ziua începuturilor slabe.// plegaria-nu trebuie dansat niciodată... într-un vârtej amețitor, amintește de gloria apusă a tiranilor. om purtat de gândurile, de grijile, de poftele și de fricile lui- un fel melanj de emoții și nostalgii. lumea fashion- cu modele rafinate, asemenea unui zid închide perspectiva// îmbrățișare deschisă, șoaptele serii mărunțesc în aromele anasonului, crâmpeie din orillero. torțe ascunse-n vase de lut mustră neștiință, înlătură distanțarea. isprăvile-lui ghedeon și a soldaților, care au băut apă din pumni, sunt oglindite-n hrisoavele timpului.// dusă de șuvoiul senzual al cântecului argentinian la cumparsita, întristarea se va evapora. zgomot de zaruri, omu-și-ncearcă soarta la roata norocului. nu vede grăuntele de muștar; trece nepăsător pe lângă casă, copac, cetate și munte. în urmă, stindardele disperării.// cine se mai gândește la ziua de mâine? un gramofon, prăfuit de uitare, se căznește, printr-un oftat, să ne aline singurătatea: la morocha. întunericul întinde oferte ademenitoare: e plăcut, simpatic, atrăgător, întotdeauna, gratuit. prin oglinzi pătate de perfidie, vezi modele florale și siluete sterile-n haine cu suflet.// cu toate acestea, leonard cohen, prin trecerea timpului, întâmpinându-ne cu ramuri de măslin, aduce iubirii ofrande nemuritoare: dance me to the end of love.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate