în sfârâitul micilor de pe grătar,
şi dând de duşcă vinul din pahar,
îi spune că ar vrea s-o tragă uţa.
şi ca prin farmec s-a îmbujorat băbuţa.
în sfârâitul micilor de pe grătar.

- adică cum, întreabă ea
c-o licărire-n cataractă
legând la modă băsmăluţa.
- păi, zice el, e zi de mai,
copiii şi nepoţii nu-s
şi-am zis ca poate tu vrei să te mai
ca altă dată...

nu-l mai aude,-n mintea sa
se derulează-o aventură
când a luat-o şi a dus-o-n şură
şi, mamă, ce-a mai tăvălit-o pe strânsura...
hei, hei, dar asta-a fost cândva,
era pe-atuncea fată.

- aşa zici, care va să zică, dar mai poţi?
- n-o s-o mai facem de-a-n picioare
şi nici n-am să te-mpig prea tare
să cazi în nas, ci uşurel
după puterile ce ne-au rămas.
şi să te poţi sui am pus balot de paie...

- ce-ai zis? pe un balot de paie?
măi omule eşti sănătos la cap?
- păi, funiile n-au fost de ajuns
şi leagănu-i oleacă sus...
- ce leagăn?
- cel de la cireş, legat de cracă...
- dar eu credeam... ruşine să îţi fie.
stuchite-ar mâţele, măgar bătrân,
şi foc de supărare pleacă...

bate un câine. în ogradă
intră vecinu',-l vede supărat:
- ce s-a-ntâmplat moş Haralamb
- heeeh, lumea de astăzi s-o stricat
şi tare e destrăbălată.
nici babele, nepoate, nu mai sunt
ca altădată...