stimate posibil client interstelar, sau cel puțin așa ni se pare nouă,

de unde ne-a prins apocalipsa dulciurilor, calea lactee 17 bis, coordonate

gps nu am știut niciodată, dar adresa de domiciliu e tangentă cu

bisectoarea care se pogoară oblu pe paris, avem onoarea să vă invităm

la o luptă în ciocolată, miere, praf de anason, boia iute și miere cu

tinctură de usturoi, la o luptă ilegală de îngeri. poți veni la tine cu ce

vrei tu, cu o femeie sau cu un tocător de hârtie, am atins maturitatea

care ne permite să nu judecăm pe nimeni, avem tenul neted ca fundul

de bebeluș, dar atriile și ventriculele brăzdate ca delta yukon văzută

din avionul cu care se aruncă de obicei invitații la nuntă și la înmormântari.

avem și tombolă, condiția fericirii este să te aștepte acasă grătarul fierbinte,

pe care, dacă ai noroc, poți arunca părți și organe de heruvim învins.

stimate posibil client, despre respectul nostru fără măsură s-au scris

și se vor mai scrie multe, însă un lucru este clar, acesta nu are cum să

fie un mass mail pentru că noi nu suntem roboți, nu mai suntem

roboți, ne-am adaptat de mult, am trecut cu brio testul cu bifatul

pozelor cu mașini și cu semafoare, kudos pentru terra și uneori când e liniște

și ți se pare că greierii și stelele cântă suntem de fapt tot noi, kudos pentru

bootleguri, noi care redăm fidel tot catalogul cocteau twins, numai că știi,

anii lumină, interferențele radio, un dragon dezorientat din yukatan și un

avion utilitar pentru eradicarea umanității în ultima sa misiune, toate ăstea

sunt menite să distorsioneze și să te atingă precum o cheie de lacăt de prăvălie

scrijelită pe vopseaua bleumarin mată a unui pontiac transam.

stimate posibil client, era o vreme când iubeam zimbrii și titanicul, îl iubeam

pe domozină, coca cozma și ilie dobre la un loc, chiar ne dădeam ghionturi că vezi

doamne ăsta e bee geesul românesc, am iubit și o pastramă, am iubit și insula

paștelui până la năvala barbarilor în căutare de ouă colorate și iepurași de

ciocolată, am iubit deopotrivă liverpool și juventus și palestina și israel și cum scrie

muriel barbery și amos oz și mihai stoica, deși pușcăria nu l-a lăsat să scrie mai mult

de ultimii 11, am iubit și petrecerile din noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, chiar

și petrecerile date după apus, iarna, prin cimitire și cutremurele și evadările de la zoo

pe baza cărora noi am instrumentat evadările din petshop, am iubit într-o vreme

tot ce mișcă, până când ni s-a aplecat și am pus pe relanti. iar când mașinăria s-a stricat

ne plictisiserăm atât de tare, aveam un ochi paradit iar celălalt fusese invadat de

iederă că am zis să te invităm la o luptă ilegală de îngeri, unde bineînțeles că vom socializa

din plin, vom măslui pariuri și te vom lăsa chiar să ne ciupești partenerele de viață. așa

că ce zici, ne putem baza pe tine? poți fi în același timp discret și deloc patetic.

ceva de făcut, cineva pe care să-l iubești, ceva de care să te sperii, cum ar zice kant însuşi.