Întâmpinare.

Nimeni nu iubește Moartea, este umbra sa-n cărare,
este ludica pisică(neagră) – ce te joacă între gheare.

Plictisită de moarte - Moartea la modern a aderat,
a dat coasa din dotare pe-o frumoasă rotitoare.
Sub țeasta-i goală, iPhone de aur a camuflat,
că - nu-i o oarecare, are wireless fără perturbare.

Studiază-n racla-i strâmtă, savurând satisfăcută,
nesimțul inteligenței artificiale, maniacul virtual,
ce-o inspiră cum să ducă, fără chip de mătrăcucă,
tara cântarului mortuar - nimurugi din social.

Cu falange descărnate pe touchpad-ul fin lucrat,
caută-n trecutul lumii, vrea modele în prezent,
cum să rupă bâlba vieții, inutilul, balastul alienat,
fără trudă inutilă și discret. În IT - modul silent.

Sapă-n străfunduri vicleana, în ceasloave ruginite,
de-ar mai fi, și-ar fi să vină - în lume o pandemie,
mi-aș mai dezmorți scheletul și-n bătălii prelungite
aș lucra cu rotativa, aș vedea-n angro - ce știe.

Radiind de bucurie și rânjind mai rău ca dracu,
găsi-n Wikipedia - masacrul - pentru ea bijuteria.
Crima-n Masă, programul odios - codat Aktion T4,
model național, apoi mondial - Nazi Euthanasia.

Să nu sperie vânatul, n-a mai tras în chingă timpul,
a marșat pe dezbinare, ruperea de cârd sau turmă.
A dat iama-n vârful științei atașându-i șiretlicul,
pentru-a crește doliul vieții - latura slăbit-o scurmă.

Într-o pauză de touch, fiindc-a picotit un strop,
ecranu-i mugește, tună - valuri cât munții se-adună.
Ooo, nu! Guvernele, chiar nu pot să o pună de Potop!
Zâmbește plină de ciudă - ar fi cea mai bună glumă!

La final.
E poznașă, tolerată când cu altul se sfădește,
este iadul ce se cască când la glezna ta cosește.
Nu uita, tu nu ești altul - când sorocul se-mplinește!