e la fel cum nu ai crede în stele
pentru că sunt deja duse
draga mea, și eu sunt deja dus cu toate că mai am de trăit
dar primesc dragostea ca pe un cancer pe care îl duc
atît cît pot, și nu e un cancer ca al tuturor
e cel mai frumos și mă bucur de el

intru în cartea recordurilor cu el, de fapt pot să sar fără parașută
pentru că mă prinde dragostea jos
stelele stau în iarbă și mă țin în brațe și o frunză e ca un
avion pentru mine pînă la tine

am iubit toată viața dar nu ca acum, acum scriu poezie cum aș face dragoste
cu mobila ta, cu gresia ta, acum fac dragoste cu lumina din casa ta
și lumina ta mă topește pînă la adevăr

din mine rămîne altceva decît cuvinte, din mine
crește un fir de păr care fuge pînă te strînge de găt
apoi îți spune că eu, fix eu, am murit de mai bine de o sută de ori

ca un busuioc să înflorească la tine în fereastră
eu să miros ca el. să lași seara razele lunii pe sîni să simți greutatea iubirii
eu să miros ca istoria și cineva să vrea să mă omoare.

dragostea mea, noi deja am construit cerul.
trebuie doar să-l învelim și să-l trimitem prin curier acasă.