Dirk Pitt îi zice în filmul "Sahara" Evei Rojas
"Lucrurile bune mi s-au întâmplat
pe apă", parcă nu și pe uscat, adaug eu,
de fapt farmecul actorilor
Matthew McConaughey și Penelope Cruz
în scena de dinainte, în bazarul african
cu plătirea scoicilor albe-alungite,
accesoriu de pus într-un colier, cercei
de către ea, Eva Rojas c-un ten arămiu
"aripi de înger", rare, de la o precupeață
funcționează la țanc pentru spectatori —
și mie unuia
mi se deșteaptă de ieri, de aseară
un demon acvatic
"dracul din bălți", născut
ca bebe băltăreț la Tulcea, lângă Delta
râvnită de bizantini, pirați otomani, genovezi, englezi, ruși,
mă simt aproape de ucrainence și lipovence,
aprige femei câteodată la mese, petreceri,
dacă le întărâta un bărbat, să se ia
la întrecere în băut, îl băgau ele sub masă,
îl țineau și de umeri, când era scos
din taxi, așa România, dacă trece pe ceva
mai tare, aut, ne-am dus, tot rusoaicelor
și ucrainencelor le va sclipi perla milei,
cu atâtea și-atâtea mile în deltă,
34 în total pe brațul Sulina,
36 la orașul Tulcea dinspre mare,
pentru răniții bărbați români,
tot ele, bunele, ielele stepei euro
asiatice, binecuvântatele ori
sarea pământului
vor intermedia la bărbații lor
să nu ne ucidă conjunctura, biciul apusean
pe toți,
nu franțuzoaicele, austriecele, nemțoaicele,
nordicele cu nimfomanele suedeze,
nu englezoaicele și americancele

Singura scăpare la ananghie
a românilor e să ajungă la mila
ucrainencelor, rusoaicelor, grecoaicelor
și a spanioloaicelor precum Penélope Cruz,
de la recile șerpoaice anglo-saxone, nordice
și nord-americance nu e nicio salvare,
bărbații lor ne-ar îneca ca pe niște mâți,
cățeluși abia fătați, prinși de grumaze
la o eventuală deturnare a dreptei cauze