agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-06-28 | |
Verde
firul de iarbă și-a început povestea când eu eram cu codobelcul în clipa lungă la Jumătate de Infinit că de n-ar fi, nu s-ar povesti. O umbră aleargă în urma mea Ce spun eu o umbră Este o pată de culoare albASTRĂ Cu fereastra deschisă Spre marea din inima mea Auzi marea cum cântă? Cum vrei să auzi dacă nu asculţi? Învaţă să asculţi marea, cerul şi zarea! Stau pe un butuc Dorra vânează arici Ponna zâmbeşte... Fiecare cerc Pe suprafaţa apei În aşteptare Dinspre răsărit În bătaia vântului Cântecul mării Stejarul bătrân La marginea pădurii Stă şi visează Ultima frunză Se atinge de lună Şi cade şi ea… Așa sunt ele, cuvintele Darului din Jurnalul calendarului Zburătoare, ca cioara din vârful parului lui Petrică Venită din Timișoara, din podul casei de la Numărul 1 Din Piața Sfântul Gheorghe acum, Vasile Roaită atunci Sub bagheta lui Ynna Mitzy de la Pescărie Peninsular, cu rogojină, pipă albastră și zar Intră-n cerneala stiloului lui Alexis din Alexandria De unde, cum, necum, ajung în Povestea cu Pictură și Poezie de la Pescărie Iat-o pe Ynna Mitzy urcată pe plasa pentru țânțari Pe care ea-i vede ca niște armăsari din Dubăsari Veniți de pe malul stâng al Nistrului, din insula Goian Acolo unde s-au născut clipele lungi de un an Cele care fac împreună Împărăția Tympului Radical Cu Integrala și Logaritmul Natural Într-o Algebră Universal-Sentimentală Răsărită dintr-o rădăcină pătrată din Minus Unu De care m-am împiedicat atunci când m-am însurat… Noi, sub umbrela nouă, la Pescărie În lunga vară fierbinte, cultivând armonie Seminţe de dor, nor, vânt, adiere, mângâiere Cântecul mării aduce pe valuri o corabie de tăcere... M-am născut Poezie într-o Poveste Când mama a căzut cu mine pe scară Aruncând grăunţe la păsări într-o seară Spre dimineaţă am tras primul strigăt de bucurie Acesta este Cezar, prin cezariană s-a născut Copilul acesta va fi pentru mine scut Aşa a spus mama când m-a văzut... Pe Scara Tympului meu A înnebunit trandafirul Clipele lungi au părăsit şirul Cu paşi cuminţi păşesc pe valuri Zborul de pescăruşi se opreşte pe maluri Acolo unde lebedele-şi adună puii zglobii Bucuriile zilei adună-ntr-o oră Câteva mii de armonii... Nu mai găsesc firul Poveştii de la Pescărie Dacă tu-l găseşti, înseamnă că iubeşti Leagănul nou-nouţ cu Adevărul gol-goluţ În care va creşte Ioan cel Nou de la Pescărie Începând de mâine, de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel Cu gânduri printre rânduri pe care tu le vei găsi Pentru că pe Sfinţii aceştia îi iubeşti… Ştiam de acum că neliniştirile au o limită Pe care numai lunile mai, iunie, iulie şi august o pot atinge. Tonul principal în jocul secund al culorilor Îl dau desenul cu linia, punctul şi pata de culoare Tu, Autorul, călare pe un cal din radical... Aşa-i Matematicarul, la el toate se leagă între ele, Mai ales cele nevăzute şi neştiute. Mereu dă de o necunoscută Pe care o descoperă ca pe o comoară… Păsările dadaiste şi-au făcut cuib pe hornul casei cu iederă... Sseara-n care iar e lună după ploi și vânt și ți-e scara cât o lume adunată-n gând umbre lungi aleargă-n noapte portativu-i alb note vesele-s străine și mi-e visul cald iedera mi-a strâns pe ziduri cârdul de cocori rătăcind în amintire azi în uneori La răscrucea din care se vede totul stau cu Infinitu-n suflet învelindu-l cu luceferi Se întorc cocoarele peşti zburători se-nfrăţesc cu fecioarele zburând prin uneori în locuri în care mintea mea n-ar fi avut acces niciodată-n viaţă dar să mai prindă şi graiul acestei lumi în care merii, caişii şi prunii stăteau de vorbă cu nucii, cu plopii şi cu alunii Veneau de departe unii numai ca să se mire de lumea aceasta dar când vedeau că lumea este plină de daruri şi de bucurii s-au obişnuit repede cu ele şi-au făcut case de vacanţă şi mai la urmă s-a dovedit că de fapt erau case pentru şapte vieţi Aşa s-au amestecat noii veniţi cu lumea copacilor vorbitori lume încărcată de cuiburi cu ciori În drum spre Dionisie cel Mic ne-am întâlnit cu un pitic care ţinea pe cap o broască ţestoasă regina ţestoaselor din ţara lui Dionisie prietenă cu popândăii, gâştele, oile, caprele şi măgarii care vorbeau prin semne şi ultrasunete cum vorbim noi pe celulare şi un pic, chiar mai bine Deunăzi, mi-a căzut în cap un zar imaginar şi-a înfipt un colţ în vârful capului într-o poziţie imposibilă şi-a stat aşa până când am băut prima cafea aburul cafelei şi-a făcut efectul de lampă a lui Aladin şi-n gaura lăsată de vârful zarului au crescut, ca într-un cuib, o mie şi unu de pui de poveste - Auguri şi numai vesti bune! Mi-a spus primul pui Şi mi-a dat prima veste bună de la Timişoara - Iubirea salvează omenirea! Mi-a spus al doile pui - Orice supărare este o dovadă clară Că supărările nu ajută Vocile s-au amestecat în mulţime M-am luat după o amintire Pe Stradela Gândului am ajuns Pe Alba Iulia, unde am intrat în magazinul Muzica Şi-am cumpărat un gramofon Să avem muzică veche Pentru nunta pe care o plănuiam De 6 mai… Răstorn orizontul în mine Ridic arătătorul în aer Desenez cu el un contur de uşă Deschid uşa şi-am ajuns La sălcii, unde fluturii au nuntit S-au îmbătat cu flori de tei Apoi s-au împrăştiat Care încotro Unii spre nicăieri Alţii spre ieri Unul s-a aşezat pe portativul frunţii mele Unde să fie, frate, marginea lumii Să-mi ridic acolo casă? Desenez acum o oglindă Din care-mi iese Ea Clipa de dinlăuntrul meu Încărcată cu sfinţi Şi cu Dumnezeu Începuse să plouă Sub tei, la Lampa Japoneză Domnişoara de la Delta Văcăreşti Ascultă concertul stufului Am întrebat-o dacă A înnebunit trandafirul? Mi-a spus că nu ştie Dar că totul este posibil Lebăda cu patru pui Ne-a onorat cu prezenţa ei Şi cu cântecul cucului... O fereastră se deschide în mintea mea În briza dimineţii Aerul mării deschide o uşă de atelier Şi încă o uşă, încă o uşă, Încă, încă, încă... Nici nu mai ştiu câte uşi s-au deschis… Oricâte ar fi dimensiunea clipei albastre de pe dunga albastră trăiește în mine ca un portativ cu un cântec și-un lătrat de câine Cântecul mării și lătratul Dorrei... Constanța, Miercuri, 28 Iunie, 2023 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate