agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-07-03 | |
Aștept să-mi mai vorbești, bunico,
sunt zece ani de când ai plecat, cea mai iscusită povestitoare, mamaie Constantina sau Dica Vișan, născută Chirea, îmi rămâi prietena cea mai bună din viață, eu sunt Dragoș, nepotul tău drag, pe toți nepoții tăi, patru băieți, cinci fete ne-ai iubit mult, cum numai o femeie cu sufletul în palmă, gând bun, talentată să facă toate treburile casei și încă ceva venită de la țară la oraș ar fi reușit Mămăiță, de când am făcut ochi pe lume tu erai deja cu părul alb, numai spre urechi și ceafă, culmea, erai cu el negru, ca-n tinerețe, când ai fost cea mai cea din satul Aidemir al Silistrei, tu, urmașă în descendență prin tatăl Gheorghe Chirea prin mama ta Gherghina Varză poate de la Balica, Dobrotici, mai degrabă în spirit de la luptătorul pentru un Dumnezeu Zalmoxis Tu, modestă, ai început să citești târziu o mulțime de romane, proză scurtă și cărți de învățături creștine de părinții Ilie Cleopa, Antonie Plămădeală, Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu, aveam multe volume de la Ovidiu Dunăreanu, din comuna Ostrov, din aceeași localitate unde ai trăit mult, fiind taică-miu primul tău născut în Almalău Croșetatul și împletitul tău au fost treptat înlocuite la slăbirea vederii de-un citit zilnic, neoprit, cu lacrimi în momentele cele mai emoționante, tu, mămăiță, știai mai bine decât acum noi să citești, cu ochelarii ce-ți lăsau semn în acest mileniu trei când erai octogenară Priveai lumea prin amintiri despre oameni, printr-o rugă atotcuprinzătoare de pace pentru toți oamenii Pământului, îți fusese mare teamă de "ruși" (n-ai știut decât mai târziu de ucraineni, când tataie Niculae a făcut o vizită la cincizeci și cinci sau aproape șaizeci de ani la Kiev, Meca Rusiei) dar n-au luat nimic, i-ați omenit cu pepeni, ei i-au spart cu pumnii și cu degetele și-au astâmpărat setea și foamea la Almalău când a trecut armata roșie să-i știe pe toți pe când americanii și englezii ne învățau să-i ascultăm ca pe "sfinții cei noi", atei, ca pe eliberatori și înnoitori după Yalta Mamaie, știi cât te-am adorat când am sosit de la Tulcea student la Litere la "Ovidiu", țineai la studiul meu, erai ca un înger alb, te vizitau deseori fiicele Domnița, Dini(na) cu nepoții Anca și Cristina, Mihăiță, mezinul tău Costică, nepoțelul de la el Adrian, fiul Iordan (i-ai spus mereu Dan) de la Mangalia, cu numele schimbat în Manole cu cele două nepoate gemene ale tale, Aura și Simona, cu strănepoatele tale Raluca și Bianca Maria, între timp, chiar când te-ai îmbolnăvit după nunta Cristinei și ai stat doi ani la pat, o vedeai și pe strănepoata Sara Casandra, adusă de mine și Iubita_Una, îndrăgită de tine, îți dansa cu picioarele goale pe marginea patului, să te mai înveselească, tu râdeai
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate