Talazurile mării nu-s de ploaie
Dar nici pietroaiele nu-ți stau, prin sânge
Cu balul, cu mireasa, te mai frânge
Ci du-te, unde luna și-e bălaie.

În plin orașul, ce ne e pursânge,
Ca și un cal aleargă, prin văpaie,
Dar, călărețul spatele-și îndoaie
În loc să stea la glezna, ce se-înfrânge.

Mirări, televizoare și bacante
Ce-și umflă rochiile mari și reci;
În ochi, trei lacrimi, două și petreci

Spre zorii zilei foarte ravisante.
Dar ea, mireasma ta, în Mai, în veci
Nu va mai plânge basme colorante.