într-o liniște greu de privit orizontul pare un te iubesc rostogolit implacabil bulgări de cuvinte mă țin la distanță cu arta de a rămâne în viață între etaje țin geanta de scule mereu la îndemână ziua mi-am cerut iertare ca atunci când nu ai idei și vrei să pui în practică un sărut din filmele cu Clark Gable nu uit niciodată și mâine este o zi în apartamentul vecin se dă o petrecere îmi iau sticla de bere dau salut cu prietenii stau lângă tine mă prefac fascinat de cățelul proprietarilor coapsa ta vibrează la fiecare notă îmi amintesc despre un pianist care și-a tăiat degetele și pentru fiecare dintre ele a primit un milion de dolari ce-ar fi să-mi înfășor brațul după cablul improvizat tu ce final ai de vânzare

primesc un mesaj de acasă îmi ridică mașina și nu-mi spun unde o duc m-am așezat pe locul rămas după plecarea lor și-am început să scriu unu și cu unu fac rău singuri ne-am fi putut descurca doar că ne trebuiau niște bani foarte repede unii fac averi din prostii cum ar fi să spui că ai supraviețuit patruzeci de zile cu un snicker sau hrănit de un corb e același lucru până la urmă exploatezi elementul fantastic și până să priceapă toată lumea gândește la fel

aș putea să pretind că am fost răpit de extratereștri sau am visat că sfârșitul lumii vine într-o marți când Rusia va ocupa Finlanda fără să tragă un foc puterea de convingere cea mai sofisticată armă așa că de ce să nu fim și noi profeți chiar dacă nu avem aptitudini recomandare sau tradiție în familie dragostea începe ca dansul unei perechi de insecte după miros gustul se dezvăluie atunci când scoți dopul pentru a obține un efect de durată o inițiere delicată treptată dar definitivă

orice nimic făcut împreună rămâne fix în memorie inima are prietenii ei care-i spun vezi că… oamenii de știință recunosc cea mai bună locație este a treia planetă dincolo de soare un copac îmi umple paharul iubirea ta cere liniște am închiriat o biserică dintr-o singur lemn eu și preotul aruncam hârtii spre tavan nu erau foile bibliei dar îmi spunea hotărât că se poate îndrăgosti oricând mie cât de ușor îmi va trece

când muzica devine lege cei din primele rânduri își mișcă buzele după gândurile mele atrag mulțimea nerăbdătoare mintea îmi repetă mereu ai șaisprezece ani din mijlocul corului răspund lumea seamănă cu dragostea care moare încet ai dreptate nimeni nu știe dacă partea cea buna era că nu răneam pe nimeni doar vindeam o poveste trebuia să par speriat de parcă m-aș fi rătăcit pe un munte privesc în jur numai alb și avalanșa aceea de idei mă tratau ca pe cel mai mic dintre cuvinte

la o petrecere unde bei rachiu și eu bere credeam că o să te iubesc pe bancheta din spate acasă am vomitat pe covor un șir de furnici s-a înclinat lăbărțat să trăiți majestate am început să te sărut până mi-am dat seama că acesta este singurul sunet din casă nu știam cine a furat mânerul ușii să trec pragul cu tine în brațe am alunecat pe gresia strălucitoare de la pișatul motanului înnebunit de mirosul primăverii din stomac îmi țineam respirația îți îndepărtam urmele de mâncare de iarbă de tot ce ținuseși în tine la servici atunci când te-a stropit un șofer în stație când vânzătorul nu ți-a dat restul corect sau când ți-ai amintit târziu să dai telefonul pe silent s-a auzit un fuck me cât tramvaiul de lung bărbații priveau curioși cine se bagă întâi ți-ai scos oglinda ți-ai dat cu ruj din vârful peniței le-ai spus că repeți o reclamă la prezervative

colega de apartament m-a întrebat dacă vreau să-ți scriu pe sâni mai mult decât trebuie i-am promis că nu mă uit când îți potrivea buza de sus în spatele ochilor mei albaștri continuam să-mi țin respirația

și asta mă făcea special