Dacă mai exist sau nu,
Asta îmi poți spune tu!
Poate sunt pierdut, pribeag
Ca o țară fără steag,

Fără oameni s-o iubească,
Fără unul s-o urască,
Și s-o vândă pe trei lei
La vreun soi de derbedei,

Fără patrioți model,
Fără opozanți de fel,
Fără cetățeni să strige
Dacă nedreptatea-i frige,

Fără vreo structură-n ea
Să-i mențină ordinea,
Doar cu-o specie umană
În mișcare browniană,

Fără voci care să ceară
Vreunui tiran socoteală,
Fără vreo speranță-n bine,
Așa sunt eu fără tine!

Fără tine niciodată
Dragostea adevărată,
N-aș cunoaște-o și-ți mai zic
Fără tine, mă simt mic.

Fără tine aș trăi
Ca și când nicicând n-aș fi,
Sunt doar un străin pribeag,
Ca o țară fără steag.