ah, dar cum mi s-a agățat

trupul într-o durere

în drum spre visele

ce se vor a fi împlinite

așa cum se agață și mâna

într-un ghimpe

în drum spre floarea

de trandafir...!

dar nu putea

rămâne agățată doar umbra

precum un fluture mort

în insectarul tristelor amintiri

iar eu să pot zbura precum pasărea

spre înaltele ceruri?

de ce trebuie să sângerez

în palmele nevinovatelor flori?

de ce trebuie să spurc

cu sângele meu efemer

veșnicia verde a ierbii?

iar privirea mea

de ce trebuie să rămână agățată

într-o pereche de ochelari

în loc să cutreiere nevăzutul?

de ce nu vii tu, iubito

să mă eliberezi de ghimpele ăsta

să pot împărți cu tine

toate visele

ce așteaptă ca niște gări

trenul trupurilor noastre unite?