mi-eÅŸti spin ÅŸi floare-a te visa, femeie
şi stropi curaţi în ochii tăi sunt droaie
şi-s ca de mamă-n văz iertării ploaie
şi nu păgână să îmi fii, atee.

că Dumnezeu a râde se-nvăpaie
ÅŸi dragostei pierzanie-i idee,
a cerceta ce nu se mai încheie
pe cuget om să caute-n odaie.

şi-n lumea-n facere de gând finito
spre-a veşnici cu duhul să priveşti
în clipa cea de piatră ce-a lovit-o.

şi coborâtă-n ape de poveşti
din roză-nţepi în inimă-mi, iubito,
a lăcrima sunt vesel unde eşti.