trăiesc

printre ruinele eu-lui

dezgropând amintiri de demult

aici, o mângâiere

preschimbată în rădăcină

aici, un sărut fosilizat

în chihlimbarul absenței

aici, o inimă plină

de monedele ochilor sclipitori

aici, nervurile frunzei

continuând să viseze

la crengile galaxiei

aici, scheletul unui poem

care-a murit înainte

să te cunoască

și totuși, învierea

învierea?

poemul

pe fundul lacrimii căutându-te

precum fosila vie