ea mă strigă pe nume

într-o seară de vară

ea pășește spre mine

cu pași lungi de flamingo

ea mă trage de haine

ea mă rupe de umbră

ea mă strânge în brațe

ea mă ține de mână

ea e valul și marea

eu mă nasc din țărână

ea îmi mângâie trunchiul

într-o seară de toamnă

ea pe nouri plutește

ea îmi calcă pe frunze

ea spre cer mă aruncă

ea în palmă mă prinde

ea e ploaia cea dulce

ea e mustul și vinul

ea mereu poruncește

eu ascult de poruncă

ea la piept mă-ncălzește

într-o seară de iarnă

ea îmi suflă în palme

ea-nroșește obrajii

ea e fulg de zăpadă

și-ntr-un om se preface

ea zâmbind mă topește

ea suflând mă îngheață

ea e plapuma albă

eu sunt doar ghiocelul

ea mereu și-amintește

că ador primăvara

ea e floarea gingașă

ea adună polenul

ea e firul de iarbă

ea e roiul de fluturi

ea mă strigă pe nume

într-o seară târzie

eu nu pot decât spune:

te iubesc, poezie!