în candela veche
mai arde
un rest de fitil
egal cu sfârșitul culorii
în hăuri de galben
respir

suflarea măsoară
și albul cenușii din vipii
glisănd printre semne de tuș
vrăjit caligraf este ochiul
în bucla mătăsii
cuvintele ghem îmi șoptesc
doar să fiu

desprinderi de verde
în sâmburi striviți sub carâmb
absorb în spirală aritmic ecoul
când zmeiele frunză sunt
scrum
și zidul străpuns de un gând
răspunde în magma primară

Eu Sunt