Unde să calc astfel încât
Pasul pe care îl întind peste pământ
Să nu mă doară oricât de mult
Îl voi păși, îl voi risipi, îl voi
Apăsa ca pe cuvânt?

Unde să rămân
Ca și cum aș trece pe drum
De pretutindeni venind
Și pretutindeni mergând
Spre a nu-mi crește rădăcini
Pe sub tălpi și nici umbre
Din răsărit de lumini?

Cine îmi poate descrie
În cuvinte și cu măiestrie
De ce mă doare tăcerea
Și urletul și mângâierea?...

Și toate depărtările unde
Îmi doresc să ajung,
Să port cu tot ceea ce sunt
Întregul din care cred că devin
Ceea ce voi fi când nu vi mai fi
Ca acum?

Alerg lovindu-mi cuvântul
Până sângerează în el gândul
Și aștept, până nu e prea târziu,
Să mi se spună unde este locul
În care să calc spre a rămâne
Dinainte să fiu.