Corpul meu vrea să evite utilizarea obișnuită pe care o are in cotidian
Corpul meu vrea să devină obiect poetic étrange
Și de natură frugală.
Poezia sa efemeră émeut un voyeur de temps en temps.

Corpul meu e hrană vie pentru lupul care mă lasă să locuiesc în el
Lupul nu mă zdrobește între colți
Ci mă înghite încet
Mai întâi mă linge și mă îmbracă cu saliva lui onirică
Iar eu alunec întreaga în stepa din viscerele lui.
De acolo pot privi prin ochii lui orbitoarea realitate.

Și alți lupi sosesc
Alerg cu ei vânez cu ei
Dinții noștrii mușcă prada împreună.
Mă oglindesc în ochii lor galbeni
Îmi văd corpul acest orfan lucid
Care și-a mâncat părinții
Și din visele lor îngurgitate
Și-a făcut o osatură de hibrid.

Corpul meu e un transfuge
Un Nomad care-și schimbă aparența
Trăiește pe margine de pădure când e lup
Împrumută chip de om când e cu voi.

Hibridarea corpului meu e scandaloasă în ochii unora
Hibridarea mea e bulversantă sulfuroasă
Hibridarea mea e aluzie la cicluri de sinestezii
La șiruri de metafore inter specii.

Corpul meu se sustrage utilizării obișnuite
Exultă într-o ortografie insolită.
Cei care-l ating simt cum le cresc colții
Și o feroce nevoie de a se căuta pe sine.