Dau iubirea în clocot,
Crezând că voi deveni nemuritor.
Dar la final ajung doar o bătaie de clopot…
Ca orice alt om prin viață, călător.
A fost doar o altă iluzie ce trebuia din minte să o scot,
Într-un mod rece și distant din acest vagon al vieții vreau să cobor.
Tu de ieri ai devenit, tu de mâine, pierdut azi, cedez, nu cred că mai pot.

Doare…la început, apoi obișnuința te învață,
Să nu te îndrăgostești a doua oară în aceeași viață,
Deoarece e același tipar de demon de gheață,
Ce-ți devine stăpân, punându-ți oglinzile-n față
Printre gânduri…a Domnului povață.