În fiecare floare care îmi crește pe ramuri
Înflorește un nume precum o formă distinctă.

Drept, pistilul ei se înalță deschizându-mi
Pretutindeni din inflorescențe alte adâncuri.

În a ei inimă, unde fecundă din golul luminii,
Duhul dospește carnea din care va să aprindă
Imaginându-se vis nevisat ce va să cuprindă
Constelațiile aceluiași sine al nemuririi.

Cine sunt, ce îmi e asemenea mie în înflorire
În sâmburele din carnea fructului de mâine
Ce mi s-a dat răsărit și apus ca orizont!?...

Rog toți copacii pădurilor care mor înflorind
Să îmi spună care este numele fiecărei petale
Care se deschide spre a chema să îi fecunde
Din aripile cerului în interior înmugurind!