tai gândurile și le
înghit bucată
cu bucată
viața îmi stă în
gât ca o gânganie
agățată în pânza de
păianjen care se zbate
să scape
mi se perindă
prin fața ochilor
amintirile ca o armată
care îmi descarcă armele
în țeastă
sângele împroșcă zidul
zidul plângerii
privesc prin spărturile lui
realitatea
care-și strânge zdrențele
pe ea
ceva e ferfeniță în mine
prind soarele de o
rază și-l târâi
o mare de umbre forfotește
și aruncă cu valuri negre
ca niște limbi de balauri
care-mi ling tălpile.