Născut din gânduri
ce noaptea nu te lasă
și botezat în răsărituri
surprinse, goale în baie:
Un fior.
Îl poți spune unei strune,
cum poți muia pensula în el.
Tu, îl trasezi pe piele, sau...
Așezi pe hârtie, în condei.

Încă visam când m-a trezit
și, adormit, eu tot l-am scris:
Un vis ce a venit ca dar.
Un dar ce a venit ca vis...
Mă înfior;
iarăși să scriu,
dar pentru cine...
Tot nu știu.

Zadarnic.
Gerul se lasă mai năprasnic.

Mai scriu un singur cuvânt, scurt.
Îl las să te aștepte-n tihnă.
Cum? Mă știai?
Mă vezi?
Mai sunt?
Mai sunt încă în prinsoare?
Și nu știai? Cum să nu știi...
Când tac, tot scriu. Cuvinte goale.