Ploua şi tu erai zidită-n ape
Să nu se surpe mănăstiri lichide
Spre vânt o uşă-n aer se deschide
Ca stropii în văzduh mormânt să sape.

Şi gândul ne era în straie vide
Tot unduind din cugetări mioape
Teribile în cramă stau agape
La nebunie vinul ne divide.

Erai femeie, pas de stea-n odaie
Şi ca de haos eu eram bărbat
Potop de-amor sub frunză ne-nvăpaie.

Era în pielea noastră vis turbat
Şi foc arzând răsunător, de paie,
În poarta de păcate aprig bat.