ușor precum un vals în espadrile,
să fie anul la vârsta șaptezeci,
să compun refrene cu emoții febrile,
prin codrul iubirii să străbat poteci.

din ram în ram ca pasărea să zbor,
la izvorul minunilor setea s-o potolesc,
în calea mea demonii să-i dobor,
furtunile nebune să le domolesc.

să simt sărutul soarelui pe pleoape,
în viața mea minuni să se întâmple,
să am prietenii mereu aproape,
cu nimbul luminii argintii pe tâmple.

să răsune între noi doar ecoul bucuriei,
ocrotiți de cerul albastru al mândriei.