agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-04-02 | |
orice seară în crîșma de băut aduce mai degrabă a dimineață.
cînd fumul s-a desprins de pe buzele consumatorilor între două înghițituri și două vorbe importante, că aici la noi se discută și se analizează cele mai importante aspecte ale vieții, abia atunci vezi ceața lăptoasă care învăluie încăperea ca aburul greoi și umed care plutește deasupra unui cimitir, numai că la noi mormintele sunt mese solide de lemn și morții noștri sunt încă vii, gesticulează, sunt concentrați și gălăgioși dar mai presus de toate, o veselie generală ca o uitare de lume și griji cuprinde pe fiecare de după umeri, îl consolează și-l trage de mînecă să mai spună încă una, numai una, că n-am omorît pe nimeni și în fumul grizonant ca majoritatea bărbilor sau frezelor apare ștampilat rînjetul motanului de cheshire. e semn bun, zice barmanul, e semn bun confirmă și oaspeții și încă un rînd arată că nu e pe lenevie, că nimeni nu trage mîța de coadă și cum mai suflă unul fumul în vălătuci groși, aproape că se vede întreg capul pisicii de cheshire. uite bă, pisica noastră, zice unul, uite-o cum rîde la noi ca la călău, păi cum așa, la călău, păi uite cum în cartea aia regina a vrut să-i taie capul, dar din ea nu se vedea decît capul iar călăul a zis că e imposibilă o decapitare fără a avea un corp. ce chestie, zice altul, noi suntem mai degrabă corpuri fără cap, suntem roboți mașini de muncit, ne folosesc corpul și forța fizică, nu-i interesează că putem gîndi, că avem un suflet, lasă bă, politica, se aude o altă voce, dacă nu pui osul la treabă ciuciu bani, nema băutură, și nici pe masă acasă n-ai ce pune, decît un cap lipsit de toate mai bine un trup mulțumit și sătul, muncit dar satisfăcut, mai bine goniți pisica asta, rînjetul ei e ca moartea. ptiu, drace, își scuipă unii-n sîn, să mai vină una, că știm unde o ascundem, glumește altul, și fețele tuturor se înseninează de parcă norii s-au risipit și zîmbetul pisicii e aruncat de colo-colo ca un balon la un concert, se deșiră ușor, pînă din capul motanului nu mai rămîne decît rînjetul, începem să ne mirăm cu toții, ca alice în carte, băi pisică fără rînjet am mai văzut, dar rînjet fără pisică, niciodată.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate