agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-04-19 | | Și a scos o limbă cu atelă spre albastre rochii de atlaz ea, focoasa ce părea rebelă, cum urca pe funia de praz.
În mulțime, zeci de gură-cască fentele focoasei urmăreau. Cu priviri ițite pe sub bască, târgoveți la ea se benoclau.
- Mare Ți-i grădina Ta, o, Doamne! - zise-o babă încurcată-n cruci. Și-au pornit cu toții s-o condamne pe focoasa aia beată muci.
- Ești sărită rău, se rupe prazul și-o să pici ca tuta în noroi! - îi strigă un moș, stârnind tot hazul, înarmat c-un ciot de măturoi.
Din mulțimea aia se desprinse un focos (nu unul nuclear), pe focoasă-n grabă o cuprinse și o puse iute într-un car.
Și-a plecat cu ea în lumea largă. Nimeni nu mai știe ce-au ajuns, de când limba a-ncetat să spargă limite, canoane, nepătruns.
Cu atele sau cu atelaje, limba n-ai s-o scoți din vreun impas; intri-n ea cu arme și bagaje, s-o învingi, să o străbați la pas.
Treaba e că ea te locuiește și te-nvinge dacă vrei s-o uiți; te zidește cât ai zice pește, dacă ești vreo goarnă pentru muți.
Fracturați, căci în fracturi de limbă stă ideea-ntr-un picior de lemn! Însă dorul de ce-i viu se plimbă printre voi, făr-a lăsa vreun semn.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate